E marți seară, ora 21. Copilul are febră, ție îți pulsează o măsea, medicul de familie a închis de mult. Suni o prietenă, altă prietenă, internetul… și tot nu e clar: centru de permanență sau UPU? Îți explic, pe concret, unde mergi și în ce situații.

Ce se întâmplă când problema apare după program

De multe, panica începe dinainte să vezi cât de grav e. E târziu, ești obosită, poate ești singură cu copiii, iar medicul de familie nu mai are program. În minte apare automat cuvântul „urgență”, deși nu orice durere intră la urgență majoră.

Primul lucru care contează este să te uiți la cum arată persoana bolnavă: respiră normal, este conștientă, poate vorbi cu tine, poate să meargă? Dacă da, ai un pic de timp să alegi liniștită între centru de permanență și UPU. Dacă nu, nu mai alegi nimic: suni direct la 112.

Centru de permanență și UPU nu sunt rivale, ci două servicii diferite. Unul este gândit pentru probleme acute, dar nu critice, celălalt pentru urgențe cu risc serios. Dacă știi această diferență, câștigi timp, nervi, uneori, multe ore de stat pe un scaun de spital.

Ce este un centru de permanență și ce poate face pentru tine

Un centru de permanență este un cabinet unde mai mulți medici de familie fac, pe rând, gardă în afara programului de la propriul lor cabinet. În multe județe există astfel de centre, mai ales în orașe și în zonele rurale mai mari.

Programul lor acoperă, de obicei, nopțile, weekendurile și sărbătorile legale. Acolo găsești un medic care poate consulta, pune un diagnostic de bază, schimba un tratament, scrie o rețetă sau face mici manevre, cum ar fi o injecție sau pansarea unei plăgi superficiale.

La centrul de permanență mergi de regulă pentru probleme care nu pot aștepta până a doua zi, dar nici nu par să fie viața în pericol. De exemplu:

  • febră moderată care nu răspunde la antitermice
  • crize de tuse, răceli, dureri de gât puternice
  • durere de ureche, dureri de burtă suportabile, dar supărătoare
  • reacții alergice ușoare, fără umflarea feței sau dificultăți de respirație
  • plăgi superficiale, fără sângerare masivă și fără fracturi vizibile

Consultația în centru de permanență este, în general, decontată pentru persoanele asigurate, chiar dacă medicul de gardă nu este medicul tău de familie. Dacă nu ești asigurată, poți plăti, în funcție de regulile din acel centru; întreabă direct acolo sau verifică informațiile locale.

Un lucru important: centrul de permanență nu are dotările UPU. Nu te aștepta la radiografii, tomograf, specialiști multipli sau intervenții chirurgicale. Este tot un cabinet de medicină de familie, doar că este deschis când restul sunt închise.

Când are sens să mergi la UPU

UPU, adică Unitatea de Primiri Urgențe, este pentru situațiile în care există risc serios pentru viață sau pentru o afectare mare a sănătății. Acolo sunt medici de urgență, aparatură, laborator, radiologie, sala de operație la un etaj distanță.

La UPU mergi sau chemi ambulanța când vezi semne de alarmă clare. De obicei, acestea înseamnă probleme de respirație, pierderea stării de conștiență sau dureri atât de intense încât omul nu se mai poate ține pe picioare.

Ca să îți fie mai ușor, gândește-te că UPU este pentru situații de tipul:

  • dureri în piept, apăsare sau arsură, cu transpirații reci sau greață
  • dificultăți de respirație, „șuierat” puternic, buze vineții
  • accidente rutiere, căzături de la înălțime, traumatisme la cap
  • pierdere bruscă a forței într-un braț sau un picior, paralizie facială
  • sângerări care nu se opresc, arsuri extinse, convulsii

La UPU ajungi, de regulă, cu ambulanța dacă persoana nu poate fi transportată în siguranță cu mașina personală. Dispeceratul 112 te poate ghida, îți poate pune întrebări și îți poate spune dacă trimit echipaj sau dacă te îndrumă spre un centru de permanență ori gardă de spital.

Da, multe persoane ajung la UPU pentru lucruri care țin mai degrabă de medicul de familie. Asta înseamnă cozi, ore întregi de așteptare, copil adormit pe un scaun de plastic și frustrare pentru toată lumea. De aici dilema: unde mergem de fapt?

Cum decizi rapid: centru de permanență sau UPU

Când nu e clar, ajută mult să ai în minte câteva scenarii. Imaginează-ți o seară de duminică: cel mic are febră 39, e molesit, dar răspunde la întrebări, bea apă, merge până la baie. Aici, un centru de permanență este, de multe, suficient pentru o evaluare și un tratament.

Altă situație: partenerul tău simte o durere apăsătoare în piept, care urcă spre maxilar, e palid și transpirat. Aici nu mai cauți pe Google „cel mai apropiat centru de permanență”. Suni la 112, spui clar simptomele și urmezi indicațiile.

La redacție, observăm des aceeași confuzie: femeile tind să minimizeze simptomele lor și să le exagereze pe ale copiilor. Pentru tine spui „mai aștept până mâine”, pentru copil sari direct la UPU la prima febră. Echilibrul este undeva la mijloc.

Îți poți pune, foarte simplu, trei întrebări:

Poate persoana bolnavă să respire, să vorbească și să meargă singură? Dacă da, are mai degrabă rost să mergi întâi la un centru de permanență sau la un cabinet de gardă. Simptomele au apărut brusc și sunt foarte intense? Atunci, mai ales dacă vorbim de dureri în piept, dificultăți de respirație, confuzie, e zona UPU.

Nu în ultimul rând, dacă ești singură cu copiii, nu ai transport sau nu poți aprecia gravitatea, poți suna la 112 și descrie, calm, ce vezi. Operatorii sunt instruiți să te întrebe exact ce au nevoie ca să te îndrume corect.

Ce să știi dinainte, ca să nu intri în panică

Nu poți controla când se îmbolnăvește cineva, dar poți controla cât de pregătită ești pentru momentul acela. Un lucru simplu: întreabă medicul de familie, la o consultație obișnuită, care este centrul de permanență către care sunt direcționați pacienții lui și ce program are.

Notează-ți undeva adresa și un număr de telefon de informare, dacă există. Poți verifica și pe site-ul direcției de sănătate publică din județul tău ce centre de permanență funcționează și unde. Nu trebuie să știi toată lista, dar măcar cel mai apropiat de tine.

Ține la îndemână, în portofel sau în telefon, câteva lucruri: cardul de sănătate, o poză cu ultima scrisoare medicală importantă, tratamentele cronice pe care le iau membrii familiei. Când ajungi la medic, fie el în centru de permanență sau la UPU, aceste informații fac diferența.

Mai este și partea emoțională. Dacă știi dinainte ce opțiuni ai, scade mult sentimentul de neputință. Nu mai alergi haotic între spitale, nu mai pierzi timp întrebând zece prietene. Ai un plan care arată, pe scurt, așa: probleme ușoare sau medii – centru de permanență; semne de alarmă – 112 și UPU.

Și, foarte important, nu te învinovăți dacă, la un moment dat, alegi „greșit” și ajungi la UPU cu ceva ce putea fi rezolvat la medicul de familie. Toți facem astfel de alegeri când ne e frică. Data viitoare vei ști mai bine.

Întrebări frecvente

Cât costă o consultație la centrul de permanență?

De regulă, pentru persoanele asigurate consultația este decontată de Casa de Asigurări, deci nu plătești separat. Dacă nu ești asigurată sau ai nevoie de anumite servicii suplimentare, întreabă direct la centru ce costuri se aplică.

Pot merge la orice centru de permanență, chiar dacă am alt medic de familie?

În general, da, poți fi consultată într-un centru de permanență indiferent cine este medicul tău de familie. Scopul lor este să ofere îngrijiri de bază după program, nu doar pacienților unui singur cabinet.

Când sun direct la 112 în loc să merg eu la spital?

Când persoana are dificultăți de respirație, este inconștientă, are convulsii, sângerează puternic sau are dureri mari în piept, nu mai pierzi timp pe drum. Suni imediat la 112 și răspunzi exact la întrebările operatorului.

Data viitoare când te trezești cu o problemă medicală în miez de noapte, amintește-ți că nu ești singură și că sistemul are, totuși, câteva uși diferite pentru situații diferite. Să știi dinainte pe care vrei să o deschizi îți poate da un pic din controlul pe care îl simți pierdut în astfel de momente.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru orice simptom care te îngrijorează sau pentru situații concrete, discută cu medicul de familie, cu medicul de urgență sau sună la 112 atunci când bănuiești o urgență majoră.